- Angajatorul trebuie să analizeze posibilele urgențe și să ia măsuri de prim ajutor, de stingere a incendiilor și de evacuare, ținând cont de mărimea firmei, de activitate și de prezența persoanelor din afară (Legea 31/1995, articolul 20).
- Trebuie să desemneze personalul care le pune în practică. Acest personal trebuie să aibă formarea necesară, să fie suficient ca număr și să dispună de materialele potrivite.
- Și trebuie să organizeze legătura cu serviciile externe (asistență medicală de urgență, salvare), ca ajutorul să ajungă repede.
Ce recomandă INSST (NTP 458)
- Salvatorul este voluntar, instruit în funcție de riscurile firmei și cu reciclare periodică.
- Orientativ, în activitățile cu risc scăzut, cum e un birou, un salvator la fiecare 50 de lucrători și pe tură, cu înlocuitori. În rest, această cifră este minimul.
- Trebuie să existe mereu cineva disponibil: se țin cont de ture, concedii și distanța până la centrul medical.
- Toți lucrătorii trebuie informați cum funcționează sistemul, prin afișe, discuții sau broșuri, iar cei noi trebuie să știe ce fac ca martori.
NTP este un ghid de bune practici: nu este obligatoriu decât dacă o normă o spune.
Sursa: Ley 31/1995, de Prevención de Riesgos Laborales (Legea privind prevenirea riscurilor profesionale; text consolidat, în spaniolă), articolul 20 · INSST, NTP 458: Primeros auxilios en la empresa: organización (organizarea primului ajutor, în spaniolă), părțile despre cadrul legal, salvator și organizare