Fiecare casă are un fond de rulment (fondo de cambio: monede și bancnote mici) care se numără la deschidere. În timpul turei încasezi, când sertarul se umple se fac retrageri (retiradas) de numerar, iar la sfârșit se face numărarea casei (arqueo): se numără ce este și se compară cu ce spune sistemul că ar trebui să fie.
Cele trei momente
- Deschiderea: numeri fondul în fața supervizorului (sau cum spune procedura) și semnezi de primire.
- Retragerile: când este prea mult numerar, supervizorul îl ia cu un bon de predare. Mai puțini bani în sertar înseamnă mai puțin risc.
- Închiderea și numărarea: pui deoparte fondul, numeri numerarul, voucherele și bonurile de card, și iese diferența (descuadre: un plus sau un minus). O diferență se anunță întotdeauna, oricât de mică; s-o ascunzi e mai rău.
Mijloace de plată
- Numerar: tranzacțiile de 1.000 de euro sau mai mult nu se pot plăti în numerar când una dintre părți acționează ca întreprinzător sau profesionist, iar magazinul este în acest caz (Ley 7/2012, articolul 7). Limita urcă la 10.000 de euro dacă plătitorul este o persoană fizică fără domiciliu fiscal în Spania care nu acționează ca întreprinzător. La calcul se adună toate plățile în care s-a fragmentat achiziția.
- Card și telefon: clientul introduce singur PIN-ul sau apropie cardul; nu cere niciodată PIN-ul și nu te uita la el. Dacă terminalul refuză plata, nu o repeta fără să-i spui.
- Vouchere, cupoane și rambursări: se fac după procedura magazinului și de obicei cer semnătura sau cheia supervizorului.
Bancnotele se verifică așa cum te învață angajatorul (la atingere, în lumină și înclinându-le). Dacă ai dubii în privința uneia, nu acuza clientul: cheamă supervizorul.
Sursa: Ley 7/2012, artículo 7: limitaciones a los pagos en efectivo (limitarea plăților în numerar; text consolidat, în spaniolă), articolul 7 · Real Decreto 1619/2012, Reglamento de facturación (regulamentul de facturare; text consolidat, în spaniolă), articolul 4